Publicat de: ANBCC | februarie 18, 2015

Despre training, direct de la trainer

Heading_Art_Id_viz_BCCptcom

Democratia este construita in jurul oamenilor, oameni care isi incredinteaza propriile interese, prin exercitarea dreptului de vot, unor reprezentanti. In cadrul acestui proces bazat pe reprezentativitate, cea mai importanta dimensiune este ce numim in engleza accountability:  cum facem sa ii tragem la raspundere pentru actiunile intreprinse (sau nu) pe acesti reprezentati alesi?

Gradul de functionalitate al democratiei depinde direct de aceasta dimensiune, care nu poate opera decat daca cetateanul isi cunoaste drepturile si indatoririle.  In contextul actual, nu numai ca oferirea de informatii si consiliere cetatenilor ramane o necesitate fundamentala, ci si eforturile BCC-urilor trebuie sa se adapteze pentru a raspunde cat mai eficient nevoilor acestora. In acest sens, ANBCC a organizat in ultimele luni ale lui 2014 o serie de training-uri pentru reprezentatii Birourilor de Informare si Consiliere, in cadrul proiectului BCC pentru Comunitate: de la asistenta cetatenilor catre mobilizarea comunitatilor , finantat prin granturile SEE 2009 – 2014, in cadrul Fondului ONG in Romania.

Sesiunile de instruire au cuprins trei module: Extinderea Serviciilor, Asigurarea Sustenabilitatii si Furnizarea Serviciilor de baza (despre cel din urma, detalii aici). Primele doua module au fost livrate de un trainer din partea Latvian Community Initiatives Foundation (LCIF) – partener in acest proiect si un co-trainer din partea ANBCC.

Cum training-urile s-au dovedit a fi o experienta benefica pentru toate partile implicate in proces, iar realitatea se afla de cele mai multe ori la intersectia tuturor viziunilor actorilor implicati, am decis sa aflam si sa impartasim cateva din impresiile uneia dintre persoanele cheie in acest proces, si anume Janis Baltacs, trainer din partea LCIF:

 

Ce impresie ti-au lasat training-urile?

 „Au fost un efort binevenit. Am putut observa  cum participantii se gandeau si razgandeau la activitatea organizatiilor lor si la imaginea de ansamblu a mediului in care acestea functioneaza. De asmenea, cred ca intensitatea training-ului a fost coplesitoare.”

Daca ar fi sa evaluezi receptivitatea participantilor…

 „Imi este destul de greu sa evaluez acest aspect, in principiu din cauza barierei lingvistice, chiar daca traducerea a fost de o calitate foarte buna. Totusi, in ansamblu am perceput participantii  ca fiind deschisi si pozitivi si nu am observat pe nimeni care sa se inchida in procesul de comunicare din cadrul training-ului.”   

  Cate ceva despre retea? 

 „Reteaua are si va avea un potential ridicat atat timp cat partenerii pretuiesc cooperarea. Este esential sa se dezvolte si sa se mentina spiritul si sentimentul de mandrie ca fac parte din ANBCC. O metoda buna de a creste coeziunea membrilor este de a incuraja orice actiune unde organizatiile lucreaza impreuna. Este un job cu norma intreaga sa dezvolti, sa mentii si sa lucrezi cu reteaua si stiu asta din experienta proprie. Ce vreau sa accentuez este ca reteaua are un potential enorm si ca diversitatea profilurilor organizatiilor este un avantaj, nu un obstacol.”    

Ai observat diferente culturale?

 „Nu am observat prea multe diferente culturale. Sa zicem ca cele mai vizibile diferente, daca ar fi sa compar cu o audienta similara Letona, au fost tacticile de rezolvare a problemelor propuse de participanti in timpul cursului. Cea mai des folosita abordare a fost lupta, atacul, protestul sau alte demersuri similare; tot timpul „noi impotriva a ceva”, tot timpul „noi stim deja ca SINGURA solutie este sa”. Nu am auzit prea des
cum putem gasi o solutie care sa impace pe toata lumea si sa elimine, in final, intreaga problema?” M-am gandit de multe ori la asta si ca, poate, nu inteleg eu contextul socio-politic suficient de bine ca sa trag concluzii solide.” 

  In perspectiva…

 „Problema clasica este ca training-urile sunt experiente foarte intense si de scurta durata, in timp ce in viata reala este nevoie exat de opusul pentru schimbare: mult mai mult timp decat rabdare avem noi.” 

 Nu in ultimul rand…

 „Mi-a placut atmosfera generala si spiritul in Romania. Ne cam lipseste in Letonia in zilele noastre. Iau in considerare chiar o calatorie in interes personal, pentru o vacanta in Romania.” 

  Una calda, una rece…

„Imi e dor de voi si de Romania. Sunteti o tara a tutunului. De asta nu imi e dor.” 

*Pentru detalii, click aici.

Proiect finantat prin granturile SEE 2009 – 2014, in cadrul Fondului ONG in România

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a granturilor SEE 2009-2014. Intreaga raspundere asupra corectitudinii si coerentei informatiilor prezentate revine initiatorilorPentru informatii oficiale despre granturile SEE si norvegiene accesati www.eeagrants.org.

footer_Id_viz_standard_BCCptcom

Reclame
Publicat de: ANBCC | august 4, 2014

Training cu cetatenii

swissro-centered-2-rgb
23-25 iulie, la Busteni, a fost organizata o sesiune de training cu cetatenii din grupurile de initiativa formate in cadrul proiectului ”Participare la puterea a 3-a: probleme locale, solutii inovatoare si comunitati implicate!”. Trainingul a avut doua obiective: pe de o parte, sa invatam niste lucruri si sa dobandim niste abilitati (leadership, public speaking, storytelling, munca in echipa etc.) si pe de alta parte sa ne uitam critic la planurile de actiune ale fiecarui grup, sa le finalizam, sa le imbunatatim si sa luam/dam idei.

Organizarea unei sesiuni de training cu cetateni mi s-a parut la inceput usor dificila. Pana la urma, vorbim de oameni care au un job, griji, familii. Sigur, au fost la intalnirile cu cetateni din cadrul proiectului, sunt activi in comunitatile lor, dar cum vor reactiona la metode invatare non-formale? Dar la energizere? Daca nu vor vrea sa participe? Daca vor tacea tot timpul? Ei bine, nu a fost cazul de griji. Grupul a fost foarte omogen, cetateni de toate varstele (24 la numar), diferiti ca formare, dar toti relativ proaspeti intr-ale participarii publice. In a treia zi impreuna, dupa ce am analizat un pic in ce masura asteptarile lor de la curs au fost implinite, mi-am dat seama ca am avut temeri degeaba. Ca cetatenii acestia au inteles ce se poate, ce nu se poate si ce vor ei sa faca. Le-a venit natural sa le spuna cunoscutilor sa sune la primarie sa ceara ceva, au inteles ca puterea sta in numere. Au scris petitii si cereri si s-au uitat la bugete. Si dupa ce au inteles despre ce e problema, au explicat si altora. Au inteles ca pentru schimbare trebuie efort. Si ca daca nu faci nimic, cel mai probabil nu se va schimba nimic.

In ordinea obsesiilor personale, o sa ma opresc asupra grupului de la Sabaoani, Neamt. Nu de alta, dar cum, necum, grupul acesta a facut-o pe doamna primar de acolo sa semneze o hartie prin care spune ca se angajeaza ca 5% din bugetul comunei pe 2015 sa mearga pe proiectele pe care cetatenii le propun. Vreau sa zic ca wow, ca nu am cuvinte, ca am fluturasi in stomac si nu mai pot de bucurie. Nu stiu cum va fi, nu zic ca va fi, dar evident, s-ar putea. Si cand ma gandesc ca aproape renuntasem la bugetare participativa ca si ceva fezabil in Romania. Ei, poate ca nu e chiar asa.

Apoi, fara o ordine anume, va pot povesti de cetatenii de la Popesti, Valcea, care au o intreaga situatie cu o zona din spatele unor blocuri, care nu stim exact in a cui proprietate e si acest fapt duce la diverse certuri in comunitate. Si care cetateni, in mod absolut natural, au decis ca in loc sa se ocupe ca si grup de problema mare cu terenul care dezbina comunitatea, mai bine se ocupa sa convinga primaria, prin serviciul de apa si canalizare, sa faca reparatii la sistemul de alimentare cu apa, care se tot strica si ii supara pe toti. Pe modelul hai sa reparam teava, ca poate ne imprietenim si discutam mai usor despre altele.

Cetatenii din Paulis, Arad, sunt cei mai ambitiosi. Au vreo 3 planuri, ba cu serviciul de salubrizare, ba cu pistele de biciclete, ba cu economia sociala. Si nici unul nu e lipsit de sanse, ba din contra. Chiar azi au vorbit la sedinta de CL despre pistele de biciclete si pare ca ar fi vointa macar sa scrie primaria niste proiecte de felul acesta.

Doamnele din Timisoara, nu mai putin ambitioase, vor transport public civilizat. Mai multe mijloace de transport in orele de varf si mai multe vagoane la tramvaie. Intre timp, strangand semnaturi pentru aceasta cauza, au gasit inca una: se desfiinteaza niste oficii postale care deservesc 10000 de cetateni. Si vor solutii, altele decat deplasarea la posta din centru. Pai nu?

La Balta Alba, Buzau si la Saelele, Teleorman, se vor afaceri sociale. Dar si cabinete oftalmologice. Si rampe de colectat deseurile. Si centre de colectat legume. Probleme complexe, cauta solutii simple. Aici, ne vom incerca spiritul antreprenorial si vom vedea ce iese.

Cetatenii sunt cool. Nu fac fite ca ne jucam si ca trebuie sa ne energizam inainte de treaba. Vor sa zica ei, sa faca ei, sa sustina ei. Nu le e frica de experimente. Cateodata pare ca le e frica de autoritati, dar incearca sa treaca peste. Au idei si vor sa le auda cineva. Pana cand cineva cu oarescare autoritate ii aude, cel putin vorbesc intre ei. Si de aici incepe totul, cu incredere, capital social si ce ce ne mai lipseste ca sa nu ne mai lipseasca nimic. Imi place de cetateni.

Ana

Material realizat in cadrul proiectului „Participare la puterea a 3-a: probleme locale, solutii inovatoare si comunitati implicate!”, proiect co-finantat printr-un grant din partea Elvetiei prin intermediul Contributiei Elvetiene pentru Uniunea Europeana extinsa.

Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Contributiei Elvetiene pentru Uniunea Europeana extinsa.

dunga

 

ANBCC-sigla-logo-desfasurat MAIL SM

Header

 

 

 

Persoanele vulnerabile economic ar trebui sa beneficieze de servicii publice de calitate. Aceasta este premisa de la care Asociatia Nationala a Birourilor de Consileiere pentru Cetateni (ANBCC) a plecat in implementarea proiectului „4 ACCES: Activarea Cetatenilor din 4 Comunitati pentru Echitate Sociala” pe care il deruleaza incepand cu luna iulie 2014. Realizand ca, in masura in care accesul la servicii pentru categoriile cele mai defavorizate nu poate fi complementat cu alte surse din partea beneficiarilor, rezultatul calitatii serviciilor publice poate accentua situatiile de marginalizare, ANBCC propune aceasta initiativa de mobilizare a cetatenilor.

Prin proiectul “4 ACCES: Activarea Cetatenilor din 4 Comunitati pentru Echitate Sociala”, este vizata capacitarea persoanelor vulnerabile economic de a se implica in luarea deciziilor care le afecteaza, prin 2 obiective specifice: promovarea cetateniei active in randul grupurilor vulnerabile prin formarea de 4 grupuri de lucru in 4 comunitati si influentarea deciziilor publice privind servicii publice in cele 4 comunitati. La nivel organizational, prin aceasta initiativa, ANBCC va exersa reprezentarea in instanta a persoanelor cu venituri scazute, ca nou serviciu al ANBCC. Pentru realizarea proiectului, bugetul total este de 79.494,00 €, dintre care 7.949,40 € reprezinta contributia ANBCC.

In vederea atingerii obiectivelor asumate, pe parcursul a optsprezece luni, ANBCC va fi implicata in derularea urmatoarelor activitati:
A.1. Managementul proiectului;
A.2. Evaluarea interna a retelei ANBCC;
A.3. Selectarea a 4 BCC, a 4 coordonatori locali si a unui avocat;
A.4. Acordarea de servicii de asistenta juridica gratuita pentru grupurile marginalizate;
A.5. Workshop organizare comunitara si proactivitate fata de comunitate (community outreach);
A.6. Proactivitate fata de comunitate (community outreach);
A.7. Intalniri cu cetatenii din cele 4 cartiere/comunitati;
A.8. Dezvoltare strategii locale de rezolvare a problemelor;
A.9. Workshop dezvoltare competente sociale (soft skills);
A.10. Implementarea strategiilor de implicare in rezolvarea problemelor locale;
A.11. Promovarea online si offline.

Proiect finantat prin Granturile SEE 2009 – 2014, in cadrul Fondului ONG in Romania.

*** Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni este o organizatie neguvernamentala, non-profit, infiintata in vederea indrumarii si sprijinirii activitatii desfasurate de Birourile de Consiliere pentru Cetateni (BCC). Ca proiecte ale organizatiilor neguvernamentale membre ale ANBCC, BCC ofera cetatenilor in mod gratuit, independent, impartial si confidential servicii de informare si consiliere. Pentru detalii despre activitatea ANBCC si a BCC, va rugam, vizitati pagina www.robcc.ro, scrieti-ne la anbcc@robcc.ro sau contactati-ne la telefon 021.313.40.06. Persoana de contact, Alina Iosifescu, Coordonator Relatii Publice.

 
Conţinutul acestui material nu reprezinta in mod necesar poziţia oficiala a granturilor SEE 2009-2014. Intreaga raspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine initiatorilor. Pentru informatii oficiale despre granturile SEE si norvegiene accesati www.eeagrants.org.

Detalii aici: Prezentare proiect_ANBCC_4Access_diseminare_site

footer

 

Publicat de: ANBCC | iunie 17, 2014

Solidarity in time of crisis, online streaming

Today and tomorrow, the National Association of Citizens Advice Bureaux in Romania is organizing two international conferences concerning, on the one hand, the participatory mechanisms that the European citizens and NGOs can use in shaping the EU policies and, on the other hand, the solidary approaches that the civil society can take to address the challenges posed by the EP Elections’ results and the political crisis that affected several Member States these last years. Watch it here:

Transmisie realizata de NETv.ro

Publicat de: ANBCC | aprilie 17, 2014

Despre participare, implicare si probleme

In cadrul Caravanei Bunei Guvernari, desfasurata in perioada noiembrie 2013 – ianuarie 2014, am vizitat 30 de comunitati din Romania. Ne-am intalnit cu cetateni si autoritati si am identificate probleme cu care aceste comunitati se confrunta, ne-am gandit impreuna la solutii si am vorbit despre importanta implicarii tuturor actorilor in luarea deciziilor publice.

Cele 30 de dezbateri ne-au dat posibilitatea sa intelegm mai bine cum afecteaza politicile de la orice nivel calitatea vietii cetatenilor. Astfel, am auzit povesti despre strazi neasfaltate, canalizare facuta prost sau deloc, transport public deficitar, servicii de salubritate ineficiente, cartiere uitate de autoritati fara electricitate sau fara lumina. Mai mult decat despre acestea, am auzit despre saracie, despre venitul minim garantat care nu ajunge pentru mai nimic, despre pensii infime, despre centre de zi pentru copii care nu mai au bugete, despre tineri care pleaca in alte tari pentru ca nu sunt locuri de munca, despre munca la negru, despre cat de greu e sa traiesti doar din agricultura. Am vorbit putin despre felul in care procese precum bugetarea participativa, contractele comunitare sau economia sociala pot contribui la rezolvarea acestor probleme.

La finalul acestor dezbateri, am selectat 6 comunitati in care vom lucra direct cu cetateni pentru rezolvarea unor probleme prioritare pentru ei. Criteriile de selectie au avut in vedere implicarea cetatenilor in prima dezbatere, gradul de deschidere al autoritatilor si potentialul, respectiv nevoia de implementare a metodelor promovate in comunitatile respective.

 

Comunitatile selectate sunt :

Comuna Paulis – judetul Arad

Comuna Balta Alba – judetul Buzau

Timisoara – judetul Timis

Comuna Sabaoani – judetul Neamt

Comuna Popesti – judetul Valcea

Comuna Saelele – judetul Teleorman

Deja am fost la primele intalniri cu cetatenii din aceste comunitati. Dar despre asta, in sase episoade viitoare.

Anul 2012 a fost anul electoral prin excelenta. Campania de la Campia Turzii, neelectorala, a oamenilor, a continuat, mai in umbra. Cetatenii din Sarat vor in continuare pasaj subteran care sa le faciliteze accesul la centrul orasului. Asa ca ne-am mai intalnit, am mai planuit si ne-am regrupat. De data asta cu ajutorul Centrului de Resurse pentru participare publica.
Un mic video pentru reimprospatarea memoriei si apoi la treaba!

 

Publicat de: ANBCC | decembrie 21, 2012

De ce merită, totuși, să existe POSDRU?

După toate problemele existente cu acest program operațional, după ce nu ți-ai văzut banii de ceva vreme deja, începi sa te întrebi ce sens are să îți complici existența cu așa ceva. Existența ta ca om, în primul rând, că abia apoi poți să te gândești la organizația în care lucrezi.

Din fericire, se întâmplă câteodată niște lucruri care te fac să vrei să continui să te zbați în jungla birocratică a lui POSDRU. Am azi două exemple. N-or fi multe, dar mă fac, pe mine și pe colegii mei, să ne mobilizăm să mai scriem niște rapoarte de activitate la care să linkuim documente produse luna trecută. Pentru că, nu-i așa, ce contează ce impact are munca noastră, dacă nu avem hârtii care să arate că s-a muncit? Azi vă povestesc doar despre succese fără adeverință. Declar pe proprie răspundere, cum ar fi…

În județul Brăila,  în Bordei Verde, elevii de la școala din sat vor covrigi la pauza mare. Ei bine, lucrurile nu sunt atât de simple precum am crede.  Există o întreagă procedură prin care un elev ajunge să mănânce un covrig în pauza mare: se face o listă de așteptare cu o zi înainte, cineva se deplasează la Brăila, ia covrigii, îi aduce la școală unde sunt, desigur, vânduți la un preț mai mare. Un beneficiar al cursului de antreprenoriat rural organizat de ANBCC (printr-un POSDRU in care suntem parteneri) a identificat această situație și s-a gândit la o soluție locală pentru rezolvarea ei. O firmă locală care să producă necesarul de produse de panificație astfel încât acestea să ajungă la elevi în fiecare zi. În plus, o afacere locală presupune utilizarea resurselor umane locale și a producției de grâu/făină locale, contribuind astfel la dezvoltarea sustenabila a comunei. Dar ce să-i pese lui POSDRU de de-astea, dacă nu ți le-ai pus în proiect? Facilitatorul de dezvoltare locală din Centrul Măxineni va ajuta antreprenorul în devenire să realizeze un plan de afaceri în acest sens. Acest tip de rezultat produce valoare adaugată proiectului, arată eficiența cursurilor și contribuie realmente la dezvoltarea locala sustenabilă. Nu putem să garantăm că va ieși, că se va întâmpla, pentru asta ar trebui să avem activități de coaching/mentorat cu oamenii cu inițiativă. De fapt, ideea e ca lucrurile se mișcă, oamenii se schimbă, le vin idei, vor să facă ceva. Și nicio adeverință din lume sau formular nu va cuantifica vreodată genul ăsta de schimbări care pot fi generate prin astfel de proiecte.

În același centru rural din Brăila, facilitatorul ajută oameni să își facă dosare de înscriere la liceu și le face un soi de consiliere profesională în stare incipientă. Din nou, nu există indicatori în proiect sau adeverințe care să ateste aceste lucruri. Dar la fel ca mai sus, ele contează. Pentru noi și pentru oamenii pe care i-am ajutat ca pe termen mediu să își crească șansele de angajare.

În alt centru rural din Brăila, un alt facilitator face mediere pentru ocupare. Adică mai mult decât am scris sau ne-am propus în proiect, deci nu ne ajută la indicatori. Și sigur, fără nicio acreditare, că nu e vreo operație pe creier, să n-o poți face fără hârtii. Facilitatorul din Tufești a intrat în contact cu o firmă care a câștigat o licitație în cadrul unui proiect al primăriei pe POS Mediu și care va dezvolta un proiect de infrastructură în comunitate (rețea de apă și gaze).  Și-a propus să recomande pentru angajare (firma aceea va trebui să folosească forță de muncă din comunitate) persoanele care au intrat in contact cu centrul din Tufesti în toată aceasta perioada de implementare a proiectului (fie absolvenți de cursuri, fie beneficiari de consiliere). A intrat deja în contact cu primăria și cu firma respectivă. În final, obiectivul nostru din proiect e ca beneficiarii centrului să primească asistență din partea facilitatorilor despre cum trebuie să se prezinte la interviu, despre cum își construiesc CV-ul etc. Obiectivul nostru real e ca acești oameni chiar să fie angajați. Nu putem să identificăm angajatori peste tot (poate pentru că nu prea sunt???). Dar putem să încercăm să găsim sinergii cu alte proiecte și inițiative. Și nici pentru asta n-o să vezi hârtii și documente.

În concluzie, se întâmplă și lucruri bune. Chiar și în proiecte POSDRU. Chiar fără identitate vizuală, acreditări și formulare. Chiar dacă e greu și nu contează mai pentru nimeni.

Se ia un cartier izolat de restul orașului prin liniile de cale ferată, se discută cu cetățenii (ce vrem?), se discută cu Primăria (ce se poate?), se discută cu CFR (cum se poate?), se schimbă asiduu scrisorele cu diverse ministere și autorități de management (pai nu se prea poate?!?). Poate, poate, putem convinge CFR să absoarbă niște bani din fondurile structurale, să facă pasaj la Câmpia Turzii. Ne cheamă la Ministerul Transporturilor să ne convingă că nu avem dreptate, că CFR nu poate să facă pasaj la Câmpia Turzii. Să facă primăria. Prin POR (Programul Operațional Regional). Un alt minister, de data asta al fondurilor europene sau cum s-o chema, ne zice că pe POR nu mai sunt bani. Și că CFR poate să facă, dacă vrea, prin POS-T (Programul Operațional Sectorial Transport). Ar fi urmat altă întâlnire la Ministerul Transporturilor. Dar între timp se schimbă guvernul. Și începe campania electorală pentru alegerile locale.

Pentru că unii dintre candidații la primăria Câmpia Turzii promit că vor rezolva inclusiv problema pasajului care leagă cartierul Șarât de centrul Câmpiei Turzii, ni s-a parut potrivit să îi întrebăm și cum își propun dânșii să rezolve această problemă. Așa că ne-am aliat cu Centrul Rațiu pentru Democrație și împreună cu cetățenii din oraș vom participa la un forum de candidați, luni, 28 mai, la ora 17.00, conform afișului.

Până atunci, recomandăm monitorizarea promisiunilor electorale din toată România și adăugarea lor la o mare colecție de promisiuni, pe cineceapromis.ro. Ne vor fi de ajutor la  anu’ pe vremea asta, când vom vrea să îi întrebăm pe domnii primari aleși acum ce s-a ales de acele promisiuni din campanie.

În 10 iunie, votează în cunoștință de cauză! Chiar dacă îți vine încă greu să crezi, votul tău conteaza!

Problema pasajului de la Câmpia Turzii a rămas ce-a fost: o problemă. O problemă a cetățeanului, desigur. CFR a declarat cuminte cum că nu știe, nu poate sau nu vrea să acceseze fonduri structurale. Să facă primăria!!! Să mai zicem că sunt acele fonduri structurale  (POS Transport) care nu prea au fost absorbite? Să zicem că CFR e singura entitate care poate demara lucrări care au legătură cu calea ferată  și că pe axa pe care noi o recomandam, ca să nu se plângă de lipsă de fonduri, cheltuielile se ramburesează 100%? Nu mai zicem nimic. Cititi mai jos scrisoarea, cu tot cu anexe:

Către: Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Domnului Alexandru Nazare, Ministrul Transporturilor și Infrastructurii

CC: Guvernul României, Domnului Mihai-Răzvan Ungureanu, Prim-Ministru

CC: Ministerul Afacerilor Europene, Domnului Leonard Orban, Ministrul Afacerilor Europene

CC: Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea de Management POS-T, Domnului Alexandru Șerban Cucu, Director General, Coodonatorul Autorității  de Management POS-T

CC: Compania Națională de Căi Ferate “CFR”- S.A., Domnului Ioan Pintea, Director General Adjunct Tehnic

Ref: Semnalarea refuzului CNCF CFR SA de a accesa Fonduri Structurale dedicate pentru rezolvarea unei probleme sesizate de către o comunitate locală

Stimate domnule Ministru Alexandru Nazare,

Dorim să vă aducem la cunoștință refuzul, neconcordant cu direcțiile strategice guvernamentale, al Companiei Naționale de Căi Ferate ”CFR” S.A. cu privire la accesarea Fondurilor Structurale dedicate prin intermediul Programului Operațional Sectorial Transport.

În cadrul unui proiect de dezvoltare comunitară implementat de către Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) în parteneriat cu Asociația pentru Protecția Consumatorului (APC) din Câmpia Turzii am identificat o problemă gravă la nivelul comunității locale. Cartierul Șarât al Câmpiei Turzii este izolat de restul orașului prin liniile de cale ferată. Există un singur drum ocolitor, prevăzut cu barieră, însă fără trotuar. De aceea, pietonii sunt obligați la un ocol de 3 km pentru a traversa liniile de cale ferată pe la barieră. Din păcate practica frecventă din partea locuitorilor acestui cartier este de traversa  liniile de cale ferată prin locuri nepermise, punându-și astfel viața în pericol.

Date fiind riscurile la care sunt supuși locuitorii cartierului Șarât, în urma dezbaterilor cu cetățenii am identificat soluții conforme cu nevoile reale ale acestora. În acest sens, în cadrul unei dezbateri publice care a avut loc la Primăria Câmpia Turzii și la care a participat și un reprezentant al CFR Cluj, am recomandat ca și sursă de finanțare Programul Operațional Sectorial Transport (POS-T), Axa prioritară 3 – Modernizarea sectorului de transport în scopul îmbunătățirii protecției mediului, a sănătății umane și a siguranței pasagerilor, Domeniul major de intervenție (DMI) 3.2 – Îmbunătățirea siguranței traficului pe toate modurile de transport[1]. Așa cum este precizat în Ghidul Solicitantului aferent POS-T, DMI 3.2 este destinat asigurării standardelor europene de securitate și siguranță pe toate modurile de transport și include, chiar în exemplele din Ghidul Solicitantului de la pagina 52, construcția de pasaje subterane. Întrucât CFR este solicitantul eligibil, dar și principalul responsabil vis-a-vis de infrastructura feroviară, am solicitat deschis, cu susținerea cetățenilor cartierului Șarât din Câmpia Turzii, pregătirea de către CFR, a unui proiect în acest sens. Solicitarea oficială a fost transmisă de către Primăria Câmpia Turzii către Regionala Cluj CFR. Aceasta din urmă a înaintat solicitarea către CNCF CFR SA București.

Răspunsul final al CNCF CFR SA București, transmis către Primăria Câmpia Turzii, denotă o cunoaștere limitată a posibilităților de finanțare oferite prin Instrumentele Structurale. Această unitate aflată sub autoritatea Ministerului pe care îl conduceți ne transmite, referitor la solicitarea de a analiza posibilitatea de finanțare a construcției unui pasaj subteran, că aceasta:

”Trebuie să fie bine argumentată din punct de vedere al oportunității în primul rând, în raport cu pachetul de priorități al CNCF CFR SA. În al doilea rând trebuie să se aibă în vedere eligibilitatea cheltuielillor, ținând cont și de faptul că până în prezent CNCF CFR SA nu a implementat o investiție de acest gen în calitate de beneficiar.” (Textul integral al corespondenței cu CNCF CFR SA poate fi consultat în ANEXA 1)

Este profund îngrijorătoare superficialitatea cu care a fost tratată solicitarea Primăriei Municipiului Câmpia Turzii de către CNCF CFR SA București, unitate aflată sub autoritatea Ministerului pe care îl conduceți. Considerăm că, în contextul în care creșterea capacității de absorbție a Fondurilor Europene reprezintă una dintre prioritățile guvernamentale și în condițiile în care CNCF CFR SA este potențială beneficiară a POS-T, neasumarea responsabilității elaborării unei cereri de finanțare de către această entitate denotă incapacitate a CNCF CFR SA de solicitare și, pe cale de consecință, de gestionare a Fondurilor care îi sunt destinate.

De asemenea, apreciem că răspunsul CNCF CFR SA ridică semne de întrebare cu privire la accesarea oportunităților de finanțare de care dispune. Aceasta pentru că în cadrul Programului Operațional Sectorial Transport încă există resurse financiare pentru această perioadă de programare. Adițional, în cadrul POS-T, DMI 3.2, CNCF CFR SA este beneficiar eligibil, numărându-se printre cele patru entități care pot accesa fondurile în valoare orientativă de aproximativ 270 de milioane de Euro. Mai mult, CNCF CFR SA dispune de exclusivitate în vederea îmbunătățirii siguranței traficului pe căile ferate, iar contribuția proprie a entității este de 0% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile.

Având în vedere cele de mai sus, am estimat oportun a vă aduce la cunoștință reacția CNCF CFR SA București față de nevoile unei comunități locale, în condițiile existenței potențiale a resurselor financiare. Dat fiind că entitatea antemenționată funcționează sub autoritatea Ministerului pe care îl conduceți, considerăm necesară o poziție a Ministerul Transporturilor și Infrastructurii față de situația prezentată în cele de mai sus.

În concluzie, așteptăm cu interes poziția dumneavoastră față de situația prezentată.

Cu deosebită considerație,

Ioan Tănase – Director ANBCC

Aurel Ilea – Președinte APC Câmpia Turzii

Găsiți aici și răspunsurile CFR: Raspunsuri_CFR

Ieri am participat la protestele din Piața Universității. Mi s-a părut că e, pe lângă dreptul meu, datoria mea. Pentru că predic despre democrație și despre participare publică, despre drepturi cetățenești și atitudini civice,  mi se pare de bun simț să fiu pe stradă. Nu de foame, nu de pensie, nu de sănătate, nu de anticipate, nu de ”Jos Băsescu”. Dar împotriva comasării alegerilor, împotriva unei potențiale legi a adunărilor publice care să închidă gurile contestatare, împotriva corupției generalizate, pentru 6% pentru educație, pentru ca vreau o mai bună gestionare a fondurilor structurale. Și pot să scriu o foarte lungă listă de revendicări, cu tot cu soluții pe fiecare punct. Dar ar fi doar revendicările mele, ar fi doar soluțiile mele. Mai știu măcar 100 de oameni care pot veni cu propriile lor liste de revendicări și soluții potențiale. Dar nu cred că despre asta a fost vorba în ultimele zile.

Am avut și eu, ca alții, dileme morale relativ la participarea la proteste. Că sunt politizate, că opoziția se folosește de ele, că acolo sunt numai partizani, că ultrași, că diverși cu care nu ar fi bine să mă alătur. Până la urmă am trecut peste toate și m-am dus. Cu încă niște colegi de la ANBCC si CeRe și apoi cu alții de la alte ONG-uri.

Am ajuns la Universitate în jur de ora 16.00. Lucrurile erau pașnice. Nimic dubios. Când am ajuns la fântâni și am scos ”propaganda” (foi A4 pe care scria ”Nu executați democrația”, ”Statul suntem noi”, ”O altă clasă politică” etc. dar fără jos sau sus unii și alții) un grup de pensionari s-a entuziasmat destul de puternic, că au venit ”întăriri” și că ei pentru noi, tinerii, au ieșit în stradă. Erau oameni autentici, cu probleme și nevoi, nu păreau să fie aduși acolo de te miri cine în schimbul unei pungi cu făină. Un domn ne-a rugat să îi dăm mai multe foi, să ducă și el la pensionarii lui din cartier, că mâine îi aduce și pe ei. Jandarmii din fața noastră, ca personaje individuale, erau foarte ok. Am simțit că simpatizau cu unele dintre cauze și scandări. Unul dintre noi i-a servit cu plăcinte, dar ordinele erau să nu primească nimic de la protestatari. Una peste alta, am refuzat să afișăm un banner împotriva Jandarmeriei, la vremea aia părea civilizat să nu facem așa ceva.

La 19.00 am plecat. Am lăsat lucrurile civilizate, cum le găsisem. În mașină am ascultat radio-ul și era o mare panică, cu fum și foc și sânge și gaze. Părea ireal. Colegii rămași fața locului au simțit solidaritatea când domnii protestatari mai experimentați le-au spus că gata, să se dea mai în spate, că începe și că ei au experiență. Oameni gata să se bată cu jandarmii, care protejau alți oameni aparent mai nepricepuți în lupta corp la corp, respectiv piatra la gaz lacrimogen. Era de fapt clar că ceva se petrece încă de când jandarmii și-au pus caschetele în cap. Pe partea de la fântâni, s-a dat cu gaz. După care înțeleg că nu a mai fost o mare panică și că lucrurile au continuat pașnic până pe la vreo 23.00. De partea cealaltă, studenții nu au mai ajuns la Universitate și la Unirii era prăpăd. Dar la televizor s-a văzut mai degrabă prăpădul.

Despre delicvență și distrugeri s-a scris și vorbit suficient. Presa a folosit orice sămânță de scandal și a înmulțit-o sârguincios. De la televizor, lucrurile par mult mai grave decât în realitate. Cred că asta face ca oamenilor pașnici să le fie frică să iese și în același timp invită recalcitranții la dezmăț. Nu e bine așa. Pe de altă parte, când se ajunge la violențe de stradă, înseamnă că lucrurile sunt grave. Nu înțeleg de ce președintele nu zice nimic. Tăcerea nu mai e o strategie acum. În tot cazul, de la confortul televizorului îmi permit să judec jandarmeria – focurile nu erau atât de mari și de nestins, dar dădeau bine pe ecran, să nu mai iasă lumea în stradă.

Așa s-au văzut lucrurile de pe partea mea de gard, respectiv de televizor. Aleg să merg și azi acolo, deși nu voi striga nici jos băsescu și nici anticipate. Aleg să risc să mi se pună etichete diverse, decât să stau în casă. E atât de simplu să stai în casa și să zici că nu e bine ce fac golanii și huliganii și hipsterii și ultrașii. Nu voi fi violentă nici un pic și când lucrurile vor deveni nasoale, mă voi retrage. Până atunci, mi se pare important să fim mulți și civilizați.

Ana Maria Suciu

Older Posts »

Categorii