Despre proteste și motive sau de ce nu stăm dracului acasă

Ieri am participat la protestele din Piața Universității. Mi s-a părut că e, pe lângă dreptul meu, datoria mea. Pentru că predic despre democrație și despre participare publică, despre drepturi cetățenești și atitudini civice,  mi se pare de bun simț să fiu pe stradă. Nu de foame, nu de pensie, nu de sănătate, nu de anticipate, nu de ”Jos Băsescu”. Dar împotriva comasării alegerilor, împotriva unei potențiale legi a adunărilor publice care să închidă gurile contestatare, împotriva corupției generalizate, pentru 6% pentru educație, pentru ca vreau o mai bună gestionare a fondurilor structurale. Și pot să scriu o foarte lungă listă de revendicări, cu tot cu soluții pe fiecare punct. Dar ar fi doar revendicările mele, ar fi doar soluțiile mele. Mai știu măcar 100 de oameni care pot veni cu propriile lor liste de revendicări și soluții potențiale. Dar nu cred că despre asta a fost vorba în ultimele zile.

Am avut și eu, ca alții, dileme morale relativ la participarea la proteste. Că sunt politizate, că opoziția se folosește de ele, că acolo sunt numai partizani, că ultrași, că diverși cu care nu ar fi bine să mă alătur. Până la urmă am trecut peste toate și m-am dus. Cu încă niște colegi de la ANBCC si CeRe și apoi cu alții de la alte ONG-uri.

Am ajuns la Universitate în jur de ora 16.00. Lucrurile erau pașnice. Nimic dubios. Când am ajuns la fântâni și am scos ”propaganda” (foi A4 pe care scria ”Nu executați democrația”, ”Statul suntem noi”, ”O altă clasă politică” etc. dar fără jos sau sus unii și alții) un grup de pensionari s-a entuziasmat destul de puternic, că au venit ”întăriri” și că ei pentru noi, tinerii, au ieșit în stradă. Erau oameni autentici, cu probleme și nevoi, nu păreau să fie aduși acolo de te miri cine în schimbul unei pungi cu făină. Un domn ne-a rugat să îi dăm mai multe foi, să ducă și el la pensionarii lui din cartier, că mâine îi aduce și pe ei. Jandarmii din fața noastră, ca personaje individuale, erau foarte ok. Am simțit că simpatizau cu unele dintre cauze și scandări. Unul dintre noi i-a servit cu plăcinte, dar ordinele erau să nu primească nimic de la protestatari. Una peste alta, am refuzat să afișăm un banner împotriva Jandarmeriei, la vremea aia părea civilizat să nu facem așa ceva.

La 19.00 am plecat. Am lăsat lucrurile civilizate, cum le găsisem. În mașină am ascultat radio-ul și era o mare panică, cu fum și foc și sânge și gaze. Părea ireal. Colegii rămași fața locului au simțit solidaritatea când domnii protestatari mai experimentați le-au spus că gata, să se dea mai în spate, că începe și că ei au experiență. Oameni gata să se bată cu jandarmii, care protejau alți oameni aparent mai nepricepuți în lupta corp la corp, respectiv piatra la gaz lacrimogen. Era de fapt clar că ceva se petrece încă de când jandarmii și-au pus caschetele în cap. Pe partea de la fântâni, s-a dat cu gaz. După care înțeleg că nu a mai fost o mare panică și că lucrurile au continuat pașnic până pe la vreo 23.00. De partea cealaltă, studenții nu au mai ajuns la Universitate și la Unirii era prăpăd. Dar la televizor s-a văzut mai degrabă prăpădul.

Despre delicvență și distrugeri s-a scris și vorbit suficient. Presa a folosit orice sămânță de scandal și a înmulțit-o sârguincios. De la televizor, lucrurile par mult mai grave decât în realitate. Cred că asta face ca oamenilor pașnici să le fie frică să iese și în același timp invită recalcitranții la dezmăț. Nu e bine așa. Pe de altă parte, când se ajunge la violențe de stradă, înseamnă că lucrurile sunt grave. Nu înțeleg de ce președintele nu zice nimic. Tăcerea nu mai e o strategie acum. În tot cazul, de la confortul televizorului îmi permit să judec jandarmeria – focurile nu erau atât de mari și de nestins, dar dădeau bine pe ecran, să nu mai iasă lumea în stradă.

Așa s-au văzut lucrurile de pe partea mea de gard, respectiv de televizor. Aleg să merg și azi acolo, deși nu voi striga nici jos băsescu și nici anticipate. Aleg să risc să mi se pună etichete diverse, decât să stau în casă. E atât de simplu să stai în casa și să zici că nu e bine ce fac golanii și huliganii și hipsterii și ultrașii. Nu voi fi violentă nici un pic și când lucrurile vor deveni nasoale, mă voi retrage. Până atunci, mi se pare important să fim mulți și civilizați.

Ana Maria Suciu